Hepatita C poate apărea la nou-născuți dacă mama era infectată cu virusul hepatitei C (VHC) la momentul nașterii. În această situație copilul nenăscut contractează infecția în uter. Cu toate acestea, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) afirmă că riscul este foarte scăzut, în jur de 4-7%. CDC recomandă, de asemenea, ca nou-născuții ai căror mame au VHC să fie supuși screening-ului la vârsta de 1-2 luni. Mai mult, aceștia recomandă testarea anticorpilor împotriva VHC după ce sugarii au împlinit 18 luni.

Mulți sugari cu VHC nu prezintă simptome, dar pot crește mai lent și nu reușesc să ia în greutate. VHC dispare fără tratament la aproximativ 25-50% dintre sugari până la vârsta de 4 ani, iar pentru copiii cu vârsta de 3 ani care au VHC, sunt disponibile tratamente antivirale eficiente.

Pot nou-născuții să dobândească hepatită C?

 Nou-născuții prezintă un risc de hepatită C în timp ce se află în uter dacă femeia gravidă a contactat infecția. Probabilitatea este de 4-7%, însă riscul este mai mare dacă persoana însărcinată are o încărcătură virală mare în sânge. Există, de asemenea, o probabilitate și mai mare dacă mama dezvoltă o coinfecție cu HIV.

Nașterea prin cezariană nu crește riscul. De asemenea, este sigur pentru persoana cu VHC să-și alăpteze copilul, deoarece nu există dovezi care să arate că transmiterea poate avea loc în acest fel. Cu toate acestea, dacă persoana care alăptează are sfârcuri crăpate și sângerânde, ar trebui să înceteze să alăpteze temporar. De vreme ce VHC se răspândește prin sânge, cel mai bine este să întârziem alăptarea până când mameloanele s-au vindecat.

Dacă tatăl are VHC, acesta nu poate transmite virusul unui copil aflat în uter. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ar trebui ca femeia gravidă să se infecteze, apoi aceasta ar transmite VHC bebelușului. Probabilitatea unui astfel de scenariu este aproape zero.

VHC manifestă simptome la nou-născuți?

Medicii consideră VHC o afecțiune cronică la copiii care încă mai au o infecție cu VHC până la vârsta de 2 ani. Majoritatea sugarilor cu infecție cronică cu hepatită C nu prezintă simptome, dar testele lor de laborator indică niveluri de enzime hepatice care caracterizează această afecțiune.

În plus, sugarii cu VHC nu iau în greutate, cresc mai încet și pot avea ficatul sau splina mărite. Majoritatea copiilor care au dobândit VHC intrauterin au o boală hepatică ușoară. Până la 80% din ei au puține cicatrici sau deloc până la vârsta de 18 ani. Cu toate acestea, 20-25% dezvoltă o formă mai agresivă a bolii și pot avea cicatrici severe până la vârsta de 8 ani.

Necesită bebelușii tratament pentru VHC?

Nu sunt disponibile tratamente recomandate copiilor cu vârsta sub 3 ani. Infecția dispare fără nicio intervenție medicală la aproximativ 25-50% dintre sugarii cu hepatită C.

Medicii nu recomandă tratament sugarilor, însă recomandă screening-ul VHC tuturor copiilor născuți de o mamă infectată. Screening-ul constă în testarea ARN pentru VHC după vârsta de 1-2 luni, test care măsoară cantitatea virus hepatic în sânge. Ar trebui să facă asta după vârsta de 1-2 luni. Testarea ar trebui, de asemenea, să implice un test bazat pe anticorpi, însă după ce sugarii împlinesc 18 luni, deoarece până la această vârstă au anticorpi în sânge de la mamă.

Diagnosticul și tratamentul hepatitei C la copii

La copiii cu vârsta peste 2 ani, diagnosticul implică o procedură în doi pași: primul pas este screening-ul cu un test de anticorpi pentru VHC. Apoi, dacă acest lucru este pozitiv, medicii folosesc un test ARN pentru VHC pentru a confirma diagnosticul.

Medicii recomandă părinților ce au copii cu VHC, să le facă vaccinul pentru hepatita A și B, precum și vaccinul anual împotriva gripei. De asemenea, aceștia sfătuiesc parcurgerea următorilor pași:

  • monitorizarea nutriției și creșterii;
  • măsurarea încărcăturii virale și determinarea tulpinii particulare a VHC prezentă;
  • screening pentru cancer la ficat pentru cei cu boli hepatice.

O altă măsură de monitorizare implică testarea enzimelor hepatice alanină transaminază (ALT) și aspartat transaminază (AST). Aceste niveluri pot crește uneori la majoritatea copiilor cu VHC. Cei cu ALT și AST mari au boli hepatice agresive, dar alții pot avea o formă agresivă a bolii fără creșteri majore ale enzimelor.

Odată ce un copil ajunge la 3 ani, medicii recomandă un tratament antiviral, potrivit unui studiu din 2020. Noile clase de terapii antivirale cu acțiune directă sunt extrem de eficiente la copii, care, în general, le tolerează bine. Aceste medicamente țintesc mai multe produse proteice pe care le produce VHC.

Complicații

Există raportări de complicații ale VHC cronice la copii, dar acestea nu sunt frecvente. Acestea includ:

  • hipertensiune portală – o creștere a tensiunii arteriale în vena care transportă sângele de la organele digestive;
  • ascita hepatică – umflarea din cauza acumulării lichidului în abdomen;
  • carcinom hepatocelular – termen folosit pentru cel mai frecvent cancer la ficat;
  • hemoragie variceală – sânge provenit din varicele esofagiene, care sunt niște vase dilatate, situate în porțiunea inferioară a esofagului.

 

Sursa: medicalnewstoday.com